Editura Biscara

Basme gata maturate

Carte indedită de prozopoeme absurde inedite, apărută în format letric…

Fructele unei maturităţi artistice

Angela Dina-Moţăţăianu ne face să privim cu încredere spre literatura criptică a viitorului şi prin acest nou volum, cu dimensiunile înşelătoare ale unui booklet, dându-i încă o dată dreptate criticului Aureliu Goci, care afirmă despre ea că „este un poliscriptor… Ce e mai frumos decât actul de a te reinventa pe tine însuţi…?! Asta face prin poezie, proză scurtă, proză lungă, în divagaţii eseistice şi proiecţii fantastice…”.

Fără să-şi propună să-l imite pe Urmuz, ca manieră ori mesaj, scriitoarea s-a apropiat mult de chintesenţa jocului intelectual al inegalabilului magistrat-literat.

Dacă anterioarele volume de prozopoeme apărute tot la Editura Biscara (URSUZISME şi ARICISME – 2023, TRUISME – 2024) vădesc o profundă perspectivă meditativ-declamativă, în suita celor 15 BASME GATA MATURATE, scriitoarea Angela Dina-Moţăţăianu revine la esenţa sa de prozatoare, elaboratoare de scenarii, cu zbateri şi deznodământ, profitând evident de exerciţiul liric anterior.

Basmele au denumiri generoase, par că îi anunţă cititorului cheia cifrului. Sau nu… căci însuşi cuvântul basm ar trebui să-l pună în gardă pe acesta cu privire la posibila expandare a suprarealului asociabil.

Micro-poveştile sunt scrise în binecunoscutul stil al autoarei, impregnat prozopoemelor sale, care frapează prin utilizarea de neologisme alăturate arhaismelor, pentru incitare intelectului, precum şi a pseudo-vulgarismelor, pentru iluzia unor punţi de accesibilitate.

Fiecare construcţie poartă germenele unui roman, aşa cum sugerează şi grafica pentru copertă, cu 15 cărţi-fructe ale unui copac simbolic. Estetica şi mesajul intenţionate sunt maxim comprimate, conducând prin acest proces de sinterizare artistică la veritabile structuri diamantine.

În ciuda tonului preponderent voit ironic, transformat adesea într-un sarcasm dur, scriitoarea îşi păstrează încrederea în conceptul de evoluţie. Dar, spirit novator, îl imprimă nu personajelor-oameni, ci lucrurilor.

Obiectele universului autoarei vorbesc, au aspiraţii, sunt pregătite să prindă viaţă (precum felinarul din BASM VERDE, ce râvneşte şi reuşeşte să devină un copac, a cărui coroană insolită este făcută din file  de carte) sau să genereze viaţă (asemenea statuii din BASM REFLEXIV). Scriitoarea iubeşte, precum Marin Sorescu, „taina văzută în lucruri”.

Personajele-oameni sunt răsplătite, demiurgic, după fapte. Semenii cu aspiraţii minuscule sunt constrânşi la folosirea unui număr limitat de cuvinte, ca-n BASM ATOMIC. Sau devin, vindicativ, marionetele fostelor animale de companie, câini şi pisici, acum adevăraţii stâpâni (ca în BASM CANINO-FELIN).

În BASM AUCTORIAL, este demonizată uitarea valorilor, îndeobşte a celor literar-artistice, iar pedeapsa este închiderea făptaşilor într-o bidimensională fotografie zoomorfă.

Tot reprezentarea vizuală (percepută, într-un fel, drept reţeta înţelegerii partiturii propuse de scriitoare) este cea care, în ceainăria Iris din BASM VOLATIL, îi bulversează acesteia alter-ego-ul, căci convivii întâlniţi în local descind dintr-o galerie de caricaturi… Sursa inedită este eliminată c-un gest suprarelist, la final, pentru revenirea la normalitate („galeria din perete se prelinge-n roşii pete, chiar sângerii ca fructele zmeurii… şi, fapt care m-agasează, pe loc se vaporizează, iar, în ceainăria sacră, rămâne doar izul de piatră-acră”).

Elemente aparent comune, din istoria recentă ori din prezentul agasant în mercantilismul exacerbat sunt prilej pentru amenzi etice, ca-n BASM PANDEMIC, unde, în note fals umoristice, tragismul unor scene din pandemie este folosit metaforic pentru semnalarea „morţilor de vii”. În BASM ILARIANT, aberaţii culinare, expuse pe cartoane colorate şi ecrane TV, maximizează profitul comerci-antului veros. Povestea unui „nebun cu suflet bun” ne răscoleşte fatidic spaima distrugerii iraţionale a Pământului. Deosebita imagine lirică suprarealistă a oraşului din cochilia de melc, supus unei ploi de cuarţ şi de sare, atenuează tragismul extras, parcă, din realitatea înconjurătoare.

Şi tot din prezentul dominat, de data aceasta, de cabotinii politicieni, şi-a extras scriitoare esenţa pentru BASM ELECTORAL.

Partitura expusă conversaţional logic şi ilogic nu rămâne doar la nivel de colectivitate, e transpusă, ca simbol, în cadrul cuplului sau, de ce nu, la nivelul Animus/Anima, perechile noastre interioare, deteriorate de mişcarea browniană la care suntem supuşi în contemporaneitate, precum în BASM DIALOGAT.

Totuşi, apetenţa autoarei pentru transcendenţă explodează şi în această inedită colecţie literară. În BASM AMNEZIC, eroina speriată de iminentul sfârşit adus de ora 25, găseşte într-un loc aproape sordid (la metrou) calea să-şi prelungească viaţa (prin intermediul unor sosii-holograme) şi chiar să declanşeze reversibilitatea temporală.

În BASM PLUVIAL, dimpotrivă, posibila întruchipare feminină a Luceafărului, Fata/Visata, chemată de-un El profan, teluric, renunţă la predestinata transcendenţă şi, în final, cei doi îşi pierd vieţile, precum două bărci de hârtie, înecate în ape…

Arta, în viziunea scriitoarei Angela Dina-Moţăţăianu, nu este deloc ambiguă, dimpotrivă, dă contur fiinţei umane, o face perceptibilă. Eroul din BASM MUZICAL se naşte şi creşte într-o feerie a sunetelor celor mai fanteziste. Originala interpunere a unor NOTA BENE auctoriale în mica naraţiune lirică e semnul tehnicii planurilor întretăiate şi ne face să  concluzionăm că, în fapt, povestea pare a fi un autoportret.

Nu întâmplător, scriitoarea a plasat în final BASM ZOOLOGIC. În puţine, dar convingătoare imagini, consolidează ideea omului simbiotic, cel în care sălăşluiesc toate creaturile. Nu asistăm la un proces de metamorfoză, pur şi simplu este un dat pe care scriitoarea nu numai că-l constată  şi-l acceptă, ci ni-l împărtăşeşte profetic.

Nedezminţindu-şi rolul de formator, Angela Dina-Moţăţăianu ne revelează dulce-autoironic în finalul acestui basm crezul său în sinergie şi relaţiile sistemice.

Acceptând n-dimensionalitatea ca principiu de percepţie şi acumulare spirituală, ne vom maturiza existenţial şi aspiraţional, precum scriitoarea, evoluând spre… zenit!

 Sara Mina – editor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

I accept the Terms and Conditions and the Privacy Policy