Cu ochi străini
Într-o luminoasă zi de septembrie, anul trecut, la Salonul de Toamnă de la Curtea de Argeș, aveam s-o întâlnesc pe Mariana Nicolae. Puținele cuvinte schimbate atunci au dat startul unei frumoase aventuri de câteva luni.
Iată, în februarie 2022, s-a desăvârșit dorința Domniei-Sale de-a publica sub sigla Editurii Biscara un volum de eseuri, fapt deosebit de onorant pentru noi.
Ce veți afla în cele șapte incitante studii ale cărții CU OCHI STRĂINI? Tot atâtea trepte de cunoaștere ivite din frământările unei personalități puternice, cu statut de Profesor Universitar emerit de comunicare în afaceri, Doctor în științele educației… Mariana Nicolae propune o carte ce ne înfățișează un vis împlinit prin valențele unui exercițiu magic, considerat mai degrabă relaxare decât muncă.
Trebuie menționat faptul că volumul se alătură numeroaselor cărţi de specialitate, manuale de limba engleză şi comunicare în afaceri şi celor peste 150 de articole pe teme educaţionale, sociale şi economice ale Marianei Nicolae, dar și primului volum bilingv de poezie 24 de PoeziiOare / 24 Poems apărut în 2020 la Editura Maiko.
Vocația didactică e prezentă evident în structura eseurilor din cartea CU OCHI STRĂINI. Pare că temele sunt anunțate de o imaginară voce clară, fermă, cum are și-n realitate autoarea, fie prin titluri, fie în fraze-pilon din construcția epică. Rigoarea universitarului, acuratețea cercetătorului sunt predominante în discurs, paginile fiind adesea însoțite de note bibliografice care îndeamnă cititorul la continuarea exercițiului reflexiv, la expandarea mesajului…
Deși structuri separate prin subiecte distincte, toate eseurile vibrează pe aceeași notă, cea a dimensiunilor comunicării. Regăsim mesaje despre nevoia de comunicare, lipsa comunicării, erori în comunicare, comunicarea ca vector de perpetuare a progresului și valorilor, prin prisma gândirii creative…
În textul Despre educaţie, cultură, impostură şi… recuperarea trecutului este marcată ruptura relațională între universul științelor exacte și cel al adepților științelor umaniste, cu toate efectele negative ale acestei lipse de comunicare… Pe de altă parte, eseul De ce muncim și de ce scriem? reiterează două întrebări care ne direcționează către un alt scop al comunicării scrise, acela de clarificare a propriilor mesaje pe care dorim să le trimitem celor din jur, exercițiu care, în anumite situații, explodează fericit într-un veritabil demers creator.
În eseul La ce ne folosesc cărţile? este argumentată ordonat imaginea unei realități îngrijorătoare, faptul că, în prezent, sistemul nostru încurajează gândirea fragmentară, simplistă, liniară. Mariana Nicolae crede cu tărie că în societatea noastră ne pierdem capacitatea de a reflecta. Care să fie efectul? Tocmai imposibilitatea de accedere spre esența novatoare a unui act de creație. O concluzie îngrijorătoare, în condițiile în care creativitatea va face permanent diferenţa între inteligenţele artificiale şi noi, oamenii, cum afirmă autoarea în textul Scrisul de mână şi inteligenţa artificială…
Articolul Cultura naţională, cultura individuală şi bunăstarea spirituală accentuează preocuparea vis-à-vis de generarea progresului, plecând de la o sursă viabilă, deja existentă sau nu. Este salutată aici creativitatea individuală a conaționalilor, dar se deplânge lipsa cadrului instituțional care să favorizeze un proces în masă, eficace și eficient deopotrivă.
Ca să incite cititorul să mediteze la stadiul actual și la oportunitățile de îmbunătățire ale sistemului organizatoric necesar perpetuării inovării, autoarea deschide o amplă viziune asupra rolului învățământului, al mediului universitar, cu precădere, ca simbol al amplitudinii valorice și de concentrare a informației. Eseul Cu ochi străini sau… avocatul diavolului ne poartă prin istoria universităților, menționând inclusiv repere cronologice din învățământul nostru superior. Mariana Nicolae se alătură tuturor celor care se întreabă Încotro se va îndrepta universitatea în viitor? Însă, spre deosebire de mulți, își pune amprenta optimistă: Poate dacă ne aplecăm cu răbdare asupra trecutului şi încercăm să-i desluşim înţelesurile, vom reuşi să zărim vreun contur al viitorului printre multele semne, semnale şi profeţii care ne sunt aruncate în faţă de coruri de analişti, experţi sau ghicitori.
Preluăm îndemnul autoarei și sperăm că cititorii se vor apleca, însă, cu nerăbdare asupra cărții sale, încercând să reflecteze la complicatul mecanism al comunicării între semeni, generații, culturi, ere…
Sara Mina – Editor
Cartea a fost menționată de Revista LITERE din Târgoviște în numărul din luna aprilie 2022…
http://www.bibliotheca.ro/reviste/litere/nr_4_2022/litere_nr_4_2022.php
