Eminescu, Blaga, Brâncuși – Nocturnul, crepusculul și diurnul spiritualității românești
ISBN 978-630-6565-26-9
Poetul și criticul literar Lucian Gruia împărtășește iubitorilor de valori fundamentale ale moștenirii noastre culturale, prin intermediul Editurii Biscara, un nou studiu poli-eseistic.
Prin cartea Eminescu, Blaga, Brâncuși – Nocturnul, crepusculul și diurnul spiritualității românești, care cumulează o serie de eseuri interpretative ale operelor unor exegeți consacrați, autorul închide o trilogie publicată de editura noastră, precedentele volume avându-i sub lupa sa de cercetător cultural pe Blaga (2019) și Brâncuși (2021).
De data aceasta, autorul schimbă legile fizicii și, pliind timpul și spațiul, îi aduce într-un plan comun al axiologiei artei, facil înțelegerii noastre, pe cei trei poli ai culturii românești.
Nu timpul profan este cel prin care autorul construiește abil o relație între conceptele filosofico-artistice ale celor trei titani, ci timpul sacru. Ordinea universală se transfigurează în succesiunea nocturn – crepuscul – diurn. Dar înșiruirea își pierde sensul uzual, căci, demonstrează autorul, cele trei elemente nu sunt decât simboluri ontologice, existențiale cu care se identifică Eminescu, Blaga, Brâncuși.
Fascinante sunt speculațiile despre transcenderea hotarului lumilor, dar și demonstrațiile punctelor comune ori ale celor care îi diferențiază pe cei trei corifei culturali, din punct de vedere al abordării matricei stilistice.
Lucian Gruia încearcă să releve puternica latură conștientă a procesului creator, aspect care i-a însuflețit deopotrivă pe acești artiști reprezentativi. Universurile lor – lirico-epic la Eminescu, filosofic la Blaga, sculptural la Brâncuși – sunt rezultatul unui act volitiv, nu sunt efectul unei mase critice de elemente valorice disparate. Și, poate, mai presus de asta, cu o bucurie adâncă, patriotică, Lucian Gruia încearcă să evidențieze românismul în cea mai spiritualizată esență a sa, drept coordonată intenționată comună…
Spune autorul, concluziv: Între nocturnul fantastic selenar eminescian şi diurnul solar brâncuşian, intermediază crepusculul blagian. L-am numit crepuscul întrucât poezia, dramaturgia şi filosofia lui Blaga iscodesc misterul, taina, transcendentul – care nu este luminos, întrucât este cenzurat, dar nici total întunecat, omului îngăduindu-i-se perpetua potenţare a misterelor şi creaţia. Astfel, nocturnul eminescian şi diurnul brâncuşian se întâlnesc prin intermediul amurgului blagian…
Sara Mina – editor
