Poeme putrede

ISBN 978-606-94900-6-8 (format letric)

ISBN 978-606-95074-8-3 (format digital)

Dacă este întrebat, poetul Lucian Gruia îţi indică zâmbind motivul pentru care volumul poartă acest titlu incitant. De vină este o poezie fulgerată de actualitate, în care personajele luate drept centru gravitaţional al construcţiei se dovedesc a fi simplă butaforie, elemente fără viaţă, putreziciuni…

Dar, într-un contrast desăvârşit cu titlul, poemele sunt vibrant de vii ! Iar autorul, care nu-şi poate trăda pe deplin sorgintea tehnică a propriei gândiri şi simţiri artistice (doar este inginer!), surprinde cu simplitatea metaforelor, parabolelor…

Însă, e vorba de simplitatea unei case regale, acolo unde înfloriturile ronde sucombă în faţa liniilor drepte, cu unghiuri precise şi succesiuni logice în argumentaţie.

Aşa că, citind poeziile, ai senzaţia că ştii încotro te vor purta, căci Lucian Gruia operează cu elemente ale universului aflate în proximitatea fiecăruia. Foloseşte abil principiul ingineresc reducere la caz cunoscut.

Şi totuşi, la final, ridici sprâncenele într-un gest de surprindere şi angajament de reluare a textului, convins fiind că undeva se ascunde miezul pe care prima lectura nu ţi l-ar fi relevat, poate, pe deplin… Nu-ţi rămâne decât să faci apoi transferul de personalitate cu poetul şi vei înţelege deplin mecanismul său lăuntric…

Iată :

Destinul frânează brusc,

Maşina timpului se opreşte scrâşnind

La intersecţia maturităţii cu bătrâneţea.

De pe bancheta trecutului,

Copilăria năvăleşte peste noi,

Aruncându-ne în bezna viitorului,

Prin parbrizul, aproape imperceptibil,

Care desparte viaţa noastră efemeră

De veşnicia nefiinţei...

ori

…Zilnic, destinul mă obligă să mă întind

pe masa de disecţie.

Cu schimbul, îngeri şi demoni, îmi extirpă:

o speranţă, un vis, o iluzie.

În fiecare dimineaţă rănile îmi sunt cusute

şi mă trezesc, tot mai trist, mai sărac şi mai gol.

Când nu sunt aruncate la gunoi,

culeg aceste măruntaie lirice

şi le aşez în cărţile mele desuete…

Cu tuşe soresciene, poetul are curajul să demaşte cruzimea destinului artistului de azi în poemul Speranţa:

…Mi-am pregătit un praznic de pomină, cu fripturi,

vin din belşug, ţuică

Şi am invitat pe toţi prietenii mei scriitori:

critici literari, poeţi, prozatori, directori de edituri etc

(ce dracu o fi cu ei că sunt aşa înfometaţi? – m-am întrebat deseori, văzându-i la lansările de carte unde rad şi sting tot, dar cartea n-o cumpără şi

nu o citesc chiar dacă o primesc gratis!)

… Apoi, m-am întins pe iarbă şi fiecare a venit

să de-a o lovitură de târnăcop în pieptul meu,

în carnea mea întărită de vârstă şi necazuri.

Sângele curgea şiroaie, invitaţii râdeau,

criticii loveau cel mai cu sete,

poeţii se strâmbau de plăcere…

… -Ce să facem pentru pomenirea poetului?

După o îndelungată pauză, o voce timidă a şoptit:

-Să-i citim un poem din SPERANŢA.

… Şi aşa au citit toată cartea.

Apoi, fiecare a luat câte un exemplar şi a plecat.

Sufletul meu privea detaşat de lângă streaşina casei.

Nu mai ştiu ce s-a întâmplat după asta,

pentru că m-am înălţat.

Aşadar, Lucian Gruia oferă o carte care te bucură, pentru că rezonezi cu ea, dar te şi întristează pe alocuri, din pricina mesajelor…

Poeme putrede este un volum ce dozează matematic imaginaţia, pentru a-l incita pe cititor să descopere rădăcina realităţii, cum ar spune criticul Gelu Negrea.

Urmaţi-l pe autor în demonstraţia sa artistică şi nu veţi fi dezamăgiţi! Dimpotrivă…

Sara Mina – Editor