Câmpul cu narcise

Issabela Cotelin a intrat cu hotărâre în peisajul literar începând cu decembrie 2017. A lăsat până acum urme notabile în Reviste și numeroase Antologii, a închegat și volume proprii, a experimentat prielnice participări la Concursuri de proză și poezie, unde a obținut multiple distincții…

Volumul dăruit cu generozitate Bibliotecii Virtuale, Câmpul cu narcise, este ivit ca materializare a Premiului Special „Clara Mărgineanu”, obținut de autoare în cadrul ediției a IV-a a Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci”, fiind publicat inițial în format letric de Ed. Betta în 2021.

Regăsim aici versuri ce întruchipează ritmul trăirilor sale, uneori ordonat în spirit și rimă, alteori rupând lanțul rigorilor estetice.

Ce te frapează citindu-i experimentele lirice? Esența pur-pozitivă a poetei! Investește în luminos și bun, chiar dacă știe că totul e vremelnic. Am crezut în om/ Până la ultima picătură/ Și până și pe acel strop/ L-am luat/ Și l-am diluat/ Cu iubire/ Cu speranță/ Și fără ură/Dar omul/ S-a evaporat… (Am crezut)

Chiar și când zădărnicia îi tremură în toată ființa, găsește rosturi nebănuite viselor vechi, salvându-și credința. Caii mei de pe pereți/ S-au plictisit să pască vise verzi…/ Mai bine-i urc la margine de gând/ Și le dau liber/ Rând, pe rând, pe rând./ Și îi socot,/ Cu visurile lor, cu tot,/ Cocori în zbor. (Caii mei verzi)

Autoarea are priceperea să transforme jocul ideilor în poeme, exprimând astfel propria-i viziune despre lirism, despre clipa suspendată a creații: Astfel se naște poezia,/ Dintr-un neant vecin cu nebunia./ De unde vine, unde stă și va pleca,/Ce alt neant rămâne-n urma sa? (Tratat asupra poeziei)

Issabela Cotelin ne propune o plimbare printr-o pădure populată cu amintiri, dorințe, crezuri, trăiri surpinzătoare… O pădure de gânduri /A crescut în singurătatea mea, spune autoarea. (Pădurea)

Să deschidem volumul și să-i fim alături în demersul său artistic!

Sara Mina – Editor