Ilariada
ISBN 978-630-6565-39-9
Poate fi inteligența artificială (IA) un subiect de ilaritate? În viziunea scriitoarei Angela Dina-Moțățăianu, chestiunea este un lucru cert, așa cum putem interpreta, desfăcând în subcomponente lingvistice, titlul ales: Ilar – IA – da!
Departe de a fi un poem epic, precum s-ar putea deduce din apropierea sonoră a numelui său de epopeea homerică, volumul are, totuși, un… ce nu tocmai străin de intenția structurală a Iliadei.
Astfel, găsim aici o serie de întâmplări, cu substrat sugestiv, prin temele subordonate, pentru conflictul în care se află omenirea de ani buni, de voie, de nevoie… cu una dintre creațiile sale reprezentative pentru Revoluția cu numărul 4 din propria istorie.
Cărțile scrise de Angela Dina-Moțățăianu până în prezent (40 la număr, începând cu anul 2010) i-au jalonat, cumva, existența după încheierea activității didactice, creându-i mijloace de protecție contra unor evenimente nefaste ori, dimpotrivă, de expandare a energiei pozitive acumulate în urma altor experiențe.
Fantezia și umorul s-au dovedit, în timp, instrumente definitorii solide pentru compozițiile sa-le. Cu 30 de premii la activ (începând cu 2013), dintre care 10 primite pentru volume (proză fantastică, umoristică, scrieri pentru copii și prozopoeme absurd-suprarealiste), autoarea ne câștigă firesc și necondiționat încrederea.
Angela Dina-Moțățăianu își învingea, în perioada 2020-2021, prin harul și hazul proprii, teme-rile asociate pandemiei de COVID-19. Rezultatul? Două volume de proză umoristică premiate (Bufonerii pandemice și Printre… asimptomatici) și alte distincții obținute la Alba-Iulia și Brăila pentru același gen de literatură…
Acum, la o vârstă seniorală, care alocă multora din aceeași generație exclusiv un statut de spectator, ancorat în pasive aduceri-aminte, prozatoarea se mobilizează creativ și aruncă minților noastre o nouă provocare, înveșmântată în ironie blândă ori sarcasm vulcanic.
Între teama viscerală, neargumentată, stârnită de IA și un entuziasm facil față de beneficiile conceptuale ale acesteia, ne este sugerată de autoare menținerea unei reacții echilibrate.
Indiferent ce rol capătă IA în povestirile sale – fie de personaj principal, fie de instrument activat secvențial ori de simplu element de butaforie pentru firul epic – Angela Dina-Moțățăianu îi atribuite o esență de… normalitate! Nimic asociat inteligenței artificiale nu este spectaculos, într-atât încât să provoace panică vocală ori, dimpotrivă, adulație paroxistică.
Prozatoarea uzează de IA în doze mici, perfect potrivite pentru a susține ilaritatea dată de… viața reală, de traumele ori de experiențele pozitive prin care trec personajele sale umane într-un spațiu citadin ori rural, din prezent ori dintr-un viitor posibil! Indiferent cum vor evolua știința și tehno-logia, Angela Dina-Moțățăianu ne insuflă ideea că IA va rămâne un simplu substitut uman, un simulant, chiar dacă va frapa prin performanță…
Comicul irumpe din stil, nu doar din confruntarea directă a omului cu IA. Nume, dialoguri, întorsături de situații, butade ori surprize de logică și anti-logică, indicațiile regizorale… plus doza puternică de causticitate și autoironie (autoarea împrumutând trăsături proprii multora dintre personaje, chiar și celor din categoria IA…), acestea sunt ingredientele spumoase ale prozei umoristice de față!
Scriitoarea încearcă și reușește să activeze deductiv, în tușe fine, anumite pericole asociate inteligenței artificiale, dând povestirilor sale un statut generic metaforic, dar și unul informativ.
IA poate fi scăpată de sub control, o comandă fără limitări de context putând să genereze o acțiune lipsită de granițe temporale ori spațiale (proza Cele trei legi).
IA poate genera mesaje cu conținut înșelător ori superficial, care să ducă în eroare oamenii, afectându-le propriile judecăți și acțiuni (precum în textele În parc, Realitatea virtuală, Am ales până am cules!, Soluția, De-ale lui Fane, Big Burger, Verdict), creând adesea confuzii la nivelul responsabilității pentru deciziile luate (ca în Eating House, Sexism sau în Ceres Seniors’ Residence, proză premiată în 2023, la Concursul SF & Fantasy de la Buzău).
IA, prin prisma automatizării excesive, poate duce, în anumite situații, la îngrijorătoarea pierdere a joburilor de către oameni (schița La bar).
IA poate fi vulnerabilă la atacuri cibernetice, putând genera consecințe nefaste pentru om, ca simplu utilizator (cum se poate concluziona din povestirea Înapoi spre Piață!).
IA poate facilita pericole reale pentru sănătatea, comportamentul, bunăstarea omului (ca în Salvatore, Necazul, Renovare, Pieton).
IA învață singură (precum un personaj din povestirea Motanul Bubă), dar procesul nu este reglat de principii etice clare (ca în textele Drondron și Translatoarea).
Trebuie remarcat faptul că, printre zâmbete și izbucniri de râs, prozatoarea nu anulează efectul pozitiv al IA, atunci când acesta există. Și există, evident! Dincolo de enunțarea contextului tehnologic fast, unele dintre schițe (Evoluție, O.Z.N., Fica, Rica și Măndica, Vanda, Cursa) emană de-a dreptul o atitudine pozitivă față de aportul benefic al IA ori față de anumite simboluri antitetice om-IA.
Deși trăim timpuri în care supremația omului este înlocuită cu cea a informației și suportului său virtual, scriitoarea, prin puterea-i auctorială cu care dictează ponderarea conflictului om-IA, ne mărturisește că, până la urmă, această competiție este o falsă problemă.
Angela Dina-Moțățăianu induce, prin acest volum, aflat sub semnul unui râs revigorant, o altă perspectivă asupra IA… Cum, indiferent de câte renașteri spirituale, artistice ori științifice numărăm în istorie, omul nu poate fi despărțit de relația cu Dumnezeu, tot așa, inteligența artificială, privită prin prisma creaționismului, va fi ori nu favorabilă propriului plăsmuitor, strict în funcție de moralitatea celui se va sluji de ea…
Sara Mina – editor
