Lucian Blaga – Universul clepsidră şi matricea stilistică

Cartea poetului şi prozatorului Lucian Gruia întăreşte, dacă mai era nevoie după atâtea şi atâtea alte probe, veleităţile de critic ale condeiului său.

Cu o structură tehnică prin educaţie, dar spirit estetic prin naştere, Lucian Gruia, lucrând metodic, organizând interpretări şi exemple concrete din opera lui Blaga, eşafodează un simbol inedit legat de universul filosofic şi literar blagian.

Astfel, tributar simetriilor geometrice, aplicând transdisciplinaritatea în cel mai pur stil transmodernist, Lucian Gruia remodelează «universul lacrimă» vehiculat de Vasile Fanache şi îl transformă în modelul clepsidrei, mult mai potrivit pe tărâmul simbolisticii legate de timp, în toate faţetele exprimate de Blaga.

„Cupa superioară a acesteia este rezervată divinităților, Marele Anonim și zeităților din literatură (poezie și dramaturgie), iar cupa inferioară, oamenilor și divinităților căzute în temporalitate, cum  este Pan bătrân.”

Deşi, aparent, Marele Anonim împiedică transcendenţa muritorilor către sine, autocondamnându-se la izolare, Lucian Gruia percepe drept posibilă o răsturnare ciclică a clepsidrei, salvatoare pentru Marele anonim şi oameni, deopotrivă : „există deci o trecere de la registrul superior la cel inferior, adică de la ceresc la terestru și apoi, prin răsturnare, de la terestru la ceresc”… Cu alte cuvine, „comunicarea este posibilă în ambele sensuri”.

Dar, una dintre cele mai interesante concluzii ale autorului este viziunea lui Lucian Blaga prin prisma transmodernismului.

În argumentaţia sa, Lucian Gruia se sprijină pe teoria criticului Theodor Codreanu : ,,transmodernismul îl reaşează pe Dumnezeu la locul cuvenit, reface legătura cu tradiţia, dar priveşte lumea de pe poziţiile unei logici tripolare, de tipul trinităţii creştine”.

Apoi, pentru a demonstra apartenenţa la transmodernism a lui Blaga, ţese o logică a unui tot unitar prin enumerarea antinomiilor din opera blagiană – dualitatea Marelui Anonim, privit ca Dumnezeu-Diavol, personajele legendare Fârtate şi Nefârtate din dramele blagiene ori Raiul-Iadul din sufletele îndrăgostiţilor din poezii, cum spune autorul. La toate acestea sunt adăugate antonimiile detectate de Profesorul Zenovie Cârlugea, dar şi identificarea de către Lucian Gruia a transdisciplinarităţii dovedite în studiile filosofice blagiene…

Citind eseurile din cartea de faţă, te bucuri atât de un mini-compendiu de surse, interpretări, cât şi de concluzii inedite vis-à-vis de opera blagiană şi se consolidează credinţa că „sistemul filosofic al autorului reprezintă un moment de prezență veșnic în istorie…”

Sara Mina – Editor