Timp de poveste
Decembrie 2022 vine c-un dar nou din partea scriitoarei Angela Dina-Moțățăianu pentru Editura BISCARA, o carte destinată celor mici, TIMP DE POVESTE…
Impulsionată de Premiul al II-lea obținut la Concursul de proză scurtă „TRAIAN DORZ” în luna noiembrie, autoarea a așezat încă 11 povestiri alături de cea premiată (De Paște), conturând un mozaic epic, plin de personaje-copii.
Sub forma unor flash-uri concentrate, întâmplări, în care se infiltrează imaginarul diurn sau oniricul, revigorează un adevăr uitat, anume că lumea poveștilor este cea în care se formează caractere și bune deprinderi. Aici, micii eroi prind puteri neobișnuite, depășesc granițe, înfrâng obstacole, temeri… Astfel, aventura continuă a cunoașterii lumii devine mult mai accesibilă, capătă sens pentru mințile necoapte, dar avide să afle, să știe…
Nu întâmplător, anumite micro-proze se desfășoară în cadrul dat de cele patru anotimpuri. Cei mici sunt confruntați cu simboluri ale credinței ce domină primăvara și iarna (o idee salvatoare de Paște, ivită dintr-o pâlpăire a unei icoane a Pruncului Isus ori minuni ce se-ntâmplă în Noaptea de Ajun). Nu lipsesc miracole estivale (salvarea inedită dintr-un visat naufragiu) ori autumnale (miniaturile lucrate cu meșteșug de… o cioară)…
Alte povești sunt legate de obiecte dragi celor mici, care văd în ele porți către o lume al cărei înțeles noi, adulții, pare că l-am pierdut, odată cu trecerea spre maturitate. Scriitoarea expandeaza sensurile, obiectele se transformă ele însele și ajung să populeze alt fel de lanț trofic, în care animalele și plantele sunt mai de preț decât omul și trebuie ocrotite.
În fiecare text, eroii juvenili au drept parteneri de dialog sau traseu cognitiv bunici ori părinți, unii sfătoși, atoateștiutori, alții doar mirați de perspectiva inedită în care le este recompusă lumea de către copii. Sentimentele vii alternează, ești atras de contrastul hilar între reacțiile sau remarcile personajelor de la antipozi.
Frazele curg calm sau vioi, în acord cu tempoul fiecărei povești, filele cărții alunecă precum o mătase grea, lucioasă… Tihna pare să fie principala coordonată a universului dezvăluit de autoare, cea care afirmă cu tărie, prin glasul unei eroine din carte, că „minuni dumnezeieşti sunt şi vor mai fi pe pământ, păstrate în sipetul cu amintiri despre întâmplate ori doar visate fapte…”.
Scriitoarea, cum ne-a obișnuit, răstoarnă cutumele prăfuite și ne trimite să privim împrejur cu ochi de copii, convinsă că ne va trezi fiorul de conservare a ceea ce a mai rămas bun în noi, cei cu simțuri și simțăminte uzate de rutină.
<<Şi, pe negândite, aripata ţâşni în zbor strălucitor către copacii de peste drum. Penaju-i devenise ca prin farmec multicolor, neasemuit de frumos! Înălţându-se, lăsase clipe îndelungi în urmă-i o dâră de cometă curcubeică!
Rămas cu gura căscată, Luca gândi că luminiţele colorate prinse de ramurile copacului, precum şi penajul de basm al ghemuţului înfulgoşat fuseseră dăruite, în seara de Ajun, de către-un înger păzitor…
Şi chiar aşa se-ntâmplase, căci îngerul chemat să ocrotească locul acela simţise inima caldă a unui copil îngrijorat de cei din preajmă…>>
Sub convingătorul condei al Angelei Dina-Moțățăianu, lumea devine un caleidoscop fermecat, devoalat doar celor care (se) cred într-un… TIMP DE POVESTE!
Sara Mina – editor
