ZumrU
ISBN 978-630-6565-29-0
Ca să înţelegi opera unui scriitor, trebuie să-i afli resorturile lăuntrice, amprentate de lumea în care trăieşte… sau a trăit.
Poate că cel mai important efect al Anului Urmuz 2023 („… început… la Curtea de Argeş cu câţiva ani mai devreme”, cum spune acad. Gheorghe Păun în prefaţa ediţiei a III-a a cărţii Urmuz, semnate de Nicolae Balotă – Ed. Cartea Românească Educaţional, 2024) a fost revigorarea căutărilor întru descoperirea pieselor lipsă din puzzle-ul biografic urmuzian.
Cele recent petrecute au adus noutăţi pentru pasionaţii de scrierile lui Urmuz, „un autor-personaj al literaturii române, unic în felul lui, cu o operă minusculă, dar cu o posteritate uimitoare, încă în creştere” (citat din anterior menţionata prefaţă, scrisă de cel care a generat prezentul val de reconsiderare, în ţară şi peste hotare, a lui Urmuz).
Incursiunile biografice, demarate de Geo Bogza în 1930, după cum notează Nicolae Balotă în cartea Urmuz, au continuat de-a lungul timpului, ajungând să fie documen-tate şi în volume recente, ca cele scrise de acad. Gheorghe Păun (Anul Urmuz 2023, Ed. Biscara 2023), Lucian Costache (Urmuz sau Despre paradox, Ed. Zodia Fecioarei, 2023) ori Ducu Gheorghiescu (Pe urmele lui Urmuz. Incursiuni biografice, Ed. Nouă, 2023).
Prinsă în ava manifestărilor dedicate lui Urmuz, scriitoarea Angela Dina-Moţăţăianu a alunecat, încet, încet, în mirajul scrierii aparent absurde, cu puternice tente suprarealiste. Prin nota sa personală, în care mesajul serios intenţionat este dublu şi înşelător transfigurat prin transpunerea în vocabule amestecate (neologisme, arhaisme, chiar pseudo-vulgarisme opunându-se limbajului cult), cu impact imagistic, dar şi cu rimă interioară, a dorit să marcheze repere, unele cert biografice, altele probabile ori doar posibile, din viaţa lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău.
Booklet-ul care a rezultat, ZumrU, cu subtitlul jurnal spectral, induce apropierea dimensională de opera urmuziană. Dar, evident, este rezultatul efortului scriitoarei de a reda chintesenţa mesajului intenţionat, pentru a nu crea un disconfort cititorului în extragerea rostului fiecărui mic, dar bogat filigranat capitol, care îmbracă forma unui prozopoem.
Scriitoarea ni-l aduce pe idolul păgân ZumrU în prim-plan literar, îmbinând abil în Inefabila creatura o aluzie inversată la efortul lui Urmuz de a desacraliza lumea, dar şi la găsirea unui rost universului, pe care acesta şi-l înfăţişa, de fapt, într-o manieră nihilistă în Puţină metafizică şi astronomie, motivând că efectele „multiple şi variate” se confundă cu punctul care le-a generat… Autoarea strecoară, însă, în plan secund, propria-i opinie, cumva contradictorie celei lui Urmuz, personificând motto-ul Genezei: Fiat lux! ZumrU se naşte din cuvinte, cele care aduc lumina în haos, devenind sacru pentru ceilalţi. Apoi, în mod paradoxal, idolul păgân are un parcurs cât se poate de uman, decent-picanteresc, scriitoarea strecurând chiar o subtilă referire la figura parentală, care, pare-se, i-a influenţat, prin restricţii prozaico-pragmatice, afectul lui Urmuz.
În Alter-ego zburător, personajul părăseşte soclul statuii devenite şi se transformă într-o aripată, ca un fel de expunere filmografică a obsesiei lui Urmuz pentru omul-pasăre. Angela Dina-Moţăţăianu jonglează perspicace cu speciile zburătoare. Astfel, punctează migrarea din Picidă (ciocănitoare, doctorul pădurii – o aluzie la prima profesie încercată de Demetru Dem. Demetrescu-Buzău şi rămasă la nivel de studii superioare incipiente), în Pasărea-Secretar(ă), cea care are pe cap un penaj asemănător cu perucile purtate în judecătoriile din trecut, înfăţişare simbolică pentru banala ocupaţie de grefier a lui Urmuz. Însă, mai mult decât atât, autoarea ilustrează incitant în acest capitol şi una dintre menţiunile Elizei Vorvoreanu, sora lui Demetru: „Scria, scria, copiind dosare. Noaptea târziu, schiţa printre ele partituri cu note muzicale…”, aşa cum precizează Nicolae Balotă în eseurile sale despre Urmuz.
Alte secvenţe pur biografice (dorinţa lui Demetrescu-Buzău de a pleca pe front, boala lui episodică…) sunt speculate de autoare într-un nou capitol narativ de proză rimată, Bum-bum-bum, tumult de tun.
Fragmentul gândit de scriitoare ca fiind cel care-i distilează esenţa lui Urmuz este Umbra lui ZumrU. Aparenta volatilitate a spiritului lui Demetrescu-Buzău e transpusă fertil de autoare în umbra idolului căzut pradă luptei cu inconsistenţa cotidianului. Dar, forma triunghiulară a umbrei sale transcende spre o simbolică reprezentare a Trinităţii şi a Ochiului Providenţei, încă o notă personală a scriitoarei, care-o contrapune necredinţei în Divinitate a lui Urmuz. Ochiul acesta este imaginat ca având mii de faţete, e un ochi paradoxal, plin de viaţă şi goliciune, în acelaşi timp… reprezentativ pentru Urmuz, un trist iremediabil, creator, prin succinta-i operă, de miniuniversuri. Tot acum apare pentru prima dată la Angela Dina-Moţăţăianu sintagma „un ochi trist, cu o sprânceană aducând a mustăcioară…”, reluată pe parcurs, precum o semnătură similară portretului urmuzian realizat de Teewan şi publicat de Arghezi în Bilete de papagal I, nr.16, din februarie 1928.
Urmează, firesc, botezul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, în urma întâlnirii acestuia cu Tudor Arghezi. Capitolul Încreştinarea îi aduce pe cei doi protagonişti într-o abordare scenică tradiţională a relaţiei spirituale de naş – fin, dar în stilul literar suprarealist-absurd consacrat al scriitoarei. Paginile bizare ale lui Urmuz apar aici drept Psalmii bizari dintr-un ritual bisericesc perpetuat de multe generaţii.
Prieteni la cataramă este capitolul gândit de scriitoarea Angela Dina-Moţăţăianu ca omagiu adus pahucilor lui Urmuz. Nenumindu-i, îi descrie în linii absurd-suprarealiste, fără vreo intenţionată legătură cu realitatea cunoscută, doar din dorinţa de a sugera imaginativ posibila lor reflexie în mintea pe dos a lui Urmuz.
Cumva terenul fiind pregătit de capitolul anterior, în Mutatis mutandis se întâmplă adevărata revoluţie urmuziană. Reacţia lui la fără-de-rostul lumii înconjurătoare, la vidul din semeni este evident exprimată de autoare, care preia, într-o manieră exacerbată, de la Urmuz, obsesia lui de a-i transforma pe oameni în obiecte pe jumătate însufleţite. Dar autoarea merge mai departe, înfăţişând finalul demersului, anume ivirea scrierilor urmuziene cu atare personaje.
În Pleiadele, se revine la mediaţiile posibile ale lui Urmuz asupra universului, dăruindu-i-se acestuia un rost nou, cel de a găsi logica ilogică a Creaţiei, ridicându-l, ca o dulce-admonestare, la rangul de Prim Creator, în fapt, reconfirmând recunoaşterea geniului acestui scriptor generator al propriei lumi literare, ce avea să influenţeze definitiv posteritatea…
Angela Dina-Moţăţăianu, pentru penultimul capitol, preia de la Nicolae Balotă, denumirea bolii „cugetului şi simţirii”, atribuită drept cauză pentru căderea lui Urmuz în gol, pentru sinuciderea sa… În Acedia, aceasta înfăţişează aventura fantasmagorică a lui Demetru, prin care el se rupe de lume şi decide să migreze spre… neant.
Dacă până în acest moment, scriitoarea s-a lăsat ancorată în trecutul biografic urmuzian, creând fine puncte de intersecţie cu viaţa cunoscută a lui Urmuz, în ultimul capitol al volumului, numit Vis şi subintitulat Epilog, ea reflectă în oglinda sa magică posibile evenimente generate de neostenitul spirit urmuzian. Ţesând o suprarealistă inventariere de către Urmuz a cărţilor, lucrărilor de grafică, a muzicii ori a statuilor inspirate urmaşilor de el… autoarea redă relaţia descendenţilor morali cu acest neintenţionat mentor fremătător.
Spre final, scriitoarea se autointegrează discret şirului de adepţi din prezent ai lui Demetrescu-Buzău, ale căror priceperi sunt coagulate armonizat de acad. Gheorghe Păun, cel care i-a găsit în 2023 loc de odihnă nălucii lui Urmuz pe un asteroid…
Geo Bogza spunea acum aproape un secol că „s-ar putea scrie… viaţa halucinantă a lui Urmuz” (Unu, nr. 31, noiembrie 1930) – referinţă evidenţiată de Nicolae Balotă. Cumva, peste timp, în delicata epopee ZumrU – jurnal spectral, Angela Dina-Moţăţăianu a dat curs, într-o manieră evolutivă pe scara propriei sale predispoziţii artistice, celor gândite de acest apologet al lui Urmuz…
Deschizând cartea, veţi găsi, aşadar, o scriere minimalistă absur-dă, câteodată acidă, ca ploile uzurpatorului prezent pe care-l trăim, adesea ironică, precum şfichiurile unei ere glaciare prognozabile ori delicată, la fel ca zig-zag-ul unui oniric fluture sfidând efemerul…
Veţi afla, în puţine cuvinte, o altfel de poveste a neînţelesului Urmuz, al cărui alter-ego e transpus în idolul pâgân ZumrU, printr-o reflexie optico-literară demnă de transmodernism…
Sara Mina – editor