Despre fleacuri
Carte publicată în format electronic de Editura Biscara și disponibilă gratuit în secțiunea BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ce reprezintă Despre fleacuri? Un experiment cu multiple fațete…
Mi-am dorit un titlu simplu și sugestiv pentru degringolada spirituală de azi.
Deși nu mă număr printre artiști ai cuvântului consacrați, am strâns în acest mic volum gânduri rânduite timid într-o voit hibridă specie literară – prozopoeme. De ce? Ca semn al credinței mele în transmodernism și amprenta sa: transcenderea granițelor de tot felul…
Piramida lui Maslow s-a pietrificat la nivelul primelor două trepte, semenii noștri fiind preocupați în exclusivitate de subzistență și securitate, cu excepția unei minorități elitiste care mai pune preț pe cultură, în orice formă de manifestare a ei.
Cunoaștere fără profit material? Împlinire spirituală? Concepte dezavuate, aproape inexistente sau motiv de ironii grosiere generate de un vulg labil…Nu mai e loc pentru omul contemplativ, la putere este omul activ, de cele mai multe ori acționând numai pentru propriul și măruntul său interes.
Timp, univers, iubire, moarte, limba română, patriotism – iată o parte dintre fleacurile prezentului, neinteresante, inutil energofage și sterile!
E greu să te dedublezi și să citești fără subiectivism ori orgoliu nejustificat ceea ce orânduieşti în pagină. Așa că, dintre toate secvențele volumului, zâmbete îngăduitoare mi-au atras exact cea cu destinație atât de neechivocă: Despre mine! Chiar mă îngrijorează scutul de aparentă naivitate cu care mă înfățișez celor din jur prin acele prozopoeme, în fapt, camuflarea dorinței de a nu călca pe sufletele altora… Sau să mă bucure capacitățile mele cameleonice?!
Și totuși, mă simt cumva salvată de ideogramele care transpar din viziunile mele din Despre timp și univers ori Despre iubire și moarte. Dacă aș fi comentat creaƫia unui alt autor, poate că aș fi folosit cu încredere sintagma poezie/proză de idei. Așa, referindu-mă la mine însămi, sunt mai ponderată în a-mi aroga un astfel de soclu solid. Totuși, cuvintele-cheie coboară din spectrul transcenderii limitelor, eliberării spiritului… Semn bun! Se pare că încă nu excelez în autosuficiență… că iubesc în continuare libertatea… că încă mai sper în propria mea evoluție…
Chiar de construcțiile stilistice pot părea stângace, metaforele, prea uscate ori ritmul interior, cu sincope, intenția mesajului rămâne salutară. Așa cum este și îndemnul de a ne apleca, fără umbră de jenă ori bănuială de patetism facil, asupra esenƫei limbii noastre și asupra unui cuvânt muribund – patriotismul.
Citiți, amuzați-vă, încruntați-vă, fiți neîncrezători ori tratați totul c-un surâs subțire și malițios! Orice reacție este la fel de potrivită. Nici o reacție ar înseamna că și eu, și voi, cititorilor, suntem deja pierduți…
Sara Mina – Editor
