Încă liberă
Ce ne propune poeta Victoria Milescu în volumul de poezii Încă liberă?! Un periplu printre cele mai frumoase versuri de dragoste extrase din volumele care i-au jalonat maiestuos meandrele devenirii artistice!
De te aştepţi la o frenezie de zâmbete frivole, te înşeli! Dragostea trăită de Victoria Milescu macină, lasa cicatrici în suflet şi minte, e geamăna suferinţei care, odată aglutinată, explodează în mesaje poetice, ce supravieţuiesc oricum subiectului iubirii.
Vino să plângem împreună
căci vom muri
iar dacă nu vom muri
nu vom şti
unde se duce viaţa
vino să ne bucurăm
să dansăm şi să bem
dacă nu vom iubi
nu vom şti
cum e moartea
vino, prieten şi duşman
rănit dar nu de cuţit ori de sabie
mort fără să fii luptat
fără să fi cunoscut moartea…
Poeta nu-şi plânge pierderile, ci îşi mărturiseşte, în fapt, fenomenul care preschimbă o energie potenţială într-una cinetică, ce dă vigoare evolutivă propriului destin artistic.
Lacrimile tale nasc
fără voie, pe trupul meu
versuri
gesturile tale
neduse până la capăt
întâlnirile fără rost
nopţile în care îţi ascult
respiraţia verde
asemenea unui copac, odihnindu-se
cu rădăcinile întinse adânc
în cerneala trupului meu…
Deşi cu ochi umbriţi de neîmplinire, îşi strigă victoria cu care ursitoarele i-au (în)cântat prenumele.
sunt liberă acum
adică singură
rupând bancnote, aruncându-le-n vânt
săracă, liberă, tristă
în scuarul cu înfometaţi heruvimi
am încă ochii lui în orbite
şi frigul îmbrăţişării zidului
scriind mesaje lungi pe cer
în zori dinamitându-l
bucăţi mari de poeme
alunecând spre lume…
Nu trebuie să te înfricoşeze soarta poetei, căci libertatea ei de a iubi aproapele, frumosul, firea, viaţa… îi regenerează mesajul artistic odată cu fructele unui nou volum de poezii.
Victora Milescu trăieşte în sens invers paradoxul conturat aforistic de criticul Gelu Negrea: Suprema nefericire – să ţi se împlinească toate dorinţele…
Aşadar, poeta, încă liberă să vibreze spre atingerea viselor, este un om fericit! Să-i fim alături, citindu-i cartea!
Sara Mina – Editor
